Diverse

Nu aşa scazi numărul avorturilor

Am aflat de curând că există o iniţiativă legislativă a unor deputaţi ce urmăreşte trimiterea tuturor femeilor ce vor să avorteze la şedinţe obligatorii de consiliere înainte ca un medic să poată efectua procedura. Dacă legea este adoptată în forma propusă, o femeie va trebui să meargă la un cabinet de consiliere pentru criza de sarcină (cum sunt numite aceste cabinete în iniţiativa legislativă) şi să obţină o adeverinţă care să ateste acest lucru. Legea introduce chiar şi o perioadă de gândire de 5 zile, doar 5 nopţi de somn fac un sfetnic bun.

Ceea ce a atras atenţia unor jurnalişti şi bloggeri este un paragraf din lege ce vorbeşte despre rolul acestei consilieri obligatorii:

[…] Cercetarea cauzelor care o determină pe femeie să vrea să facă un avort, explicarea procedurii medicale de avort cu imagini foto/video, prezentarea unei examinări ecografice a sarcinii şi înmânarea unei înregistrări fotografice sau video a acesteia, plus explicarea riscurilor avortului şi a opţiunilor post-naştere în cazul în care femeia nu are resurse financiare să crească un copil. […]

Consilierea este ceva normal. Ceea ce mi se pare că este anormal este modul în care iniţiatorii legii vor să rezolve problema natalităţii în România, convingând gravidele că între o femeie ce face un avort şi un criminal ce împrăştie pe tavan creierii victimei sale nu este nicio diferenţă. Nicio femeie nu ia cu inima uşoară decizia de a întrerupe o sarcină, fără să se gândească în fiecare moment de după ce a aflat că este însărcinată ce ar putea să facă pentru
a păstra copilul. Nu de consiliere de acest tip au nevoie femeile ce trebuie să facă un avort, ele au nevoie de o viaţă mai bună, de una în care să-şi permită să aibă un copil ori mai mulţi, de una în care să nu se gândească în fiecare zi cu teamă la următoarea, de una în care cunosc toate metodele de contracepţie posibile şi în care rămân însărcinate pentru că îşi doresc.

M-am uitat peste situaţiile mai multor ţări dar m-am oprit puţin asupra Suediei. Acolo nu mai există mari dezbateri pe marginea moralităţii ori legalităţii avortului, este dreptul femeii să aleagă dacă vrea să păstreze acel copil sau nu. Suedia susţine prevenirea sarcinilor nedorite prin metode contraceptive iar obiectivul tuturor politicilor sale publice din această zonă nu este acela de a scădea cu orice preţ numărul avorturilor ci acela ca toţi copiii născuţi în această ţară să fie unii doriţi.

E mai uşor să creezi un proiect de lege care să contravină Legii Pacientului ce stipulează că o persoană poate alege să nu i se prezinte de către medic detaliile procedurii căreia urmează a fi supusă decât să gândeşti politici publice prin care să ajuţi familiile din România să-şi dorească toţi acei copii pentru că îşi permit să-i crească. E mai uşor să propui soluţii care să schilodească sănătatea mintală a unor femei trimise la ginecolog pentru avort de sărăcie (înainte de toate) decât să îţi asumi responsabilitatea de a începe o reformă reală într-o ţară în care între 1958 şi 2008 au fost făcute 22.178.906 avorturi conform datelor Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare din Ministerul Sănătăţii.

Numărul avorturilor trebuie scăzut prin investiţii în educaţie şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă din România, nu prin obligarea unor femei să participe la acel tip de consiliere ce ar putea să le distrugă sănătatea mintală.

Oare banii investiţi în Catedrala Mântuirii Neamului n-ar putea să fie folosiţi pentru a scădea cu 99% avorturile într-un an în România? 400 de milioane de dolari ajung pentru a cumpăra anticoncepţionale pentru toate femeile din România pentru mai mult de un an…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *