Alte meleaguri

Tramvaiul 28: cum să te îndrăgostești de Lisabona în 40 de minute

lisabona

Dacă cauți Rua Trinas 41, Lisabona, în Google Maps, nu vei descoperi nimic special, pentru că nu e un obiectiv turistic, nici locul în care să descoperi cea mai bună mâncare din oraș, nici vreun loc prin care să fi trecut Saramago. Dacă Universul face cumva să fie primul loc în care ajungi după ce te trezești într-o dimineață, te rostogolești din pat până în baie pentru un duș scurt, și apoi te-arunci în dulap ca mai apoi să ieși în stradă ca o persoană prezentabilă, o să ții minte intersecția aia mică. Poate doar un deceniu, dacă nu o viață, dar e de ținut minte. Și nu mint când spun că e mică. E atât de micuță c-ar încăpea într-un dormitor dintr-un bloc ceaușist ridicat din prefabricate și visuri sfărâmate. Fix acolo, unde Rua Trinas se intersectează cu Rua do Cura, o să-nțelegi cum se poate să te trezești într-o dimineață în capitala Portugaliei și să nu vrei să mai pleci niciodată, pentru că de acolo, din acel punct, vei vedea cum o stradă îngustă se varsă-n luciul Fluviului Tajo, cel mai lung din Peninsula Iberică, ce-și vede de drumul său spre vărsarea în Atlantic. Și-o să poți să te minunezi minute-n șir cum din inima cartierului poți vedea soarele oglindindu-se-n Tajo, care e 9 bulevarde mai jos, și-o să fi surprins că te poți minuna-n voie, pentru că oamenii sunt calmi și răbdători, chiar și cu turștii rămași cu gura căscată-n mijlocul străzii.

În comparație cu ce are Lisabona mai bun de arătat turiștilor, imaginea demnă de-o vedere de pe Rua Trinas e totuși o glumă. Cu fiecare treaptă urcată ori coborâtă-n Alfama, cu fiecare nouă fotografie făcută la Miradouro das Portas do Sol ori Miradouro da Graça, o să te îndrăgostești din ce în ce mai mult de Lisabona, iar tramvaiul 28, așa vechi cum e el, acționează ca un neurotransmițător ce accelerază procesul.

Traseul tramvaiului galben prin Lisabona

Te-ai gândi că ar fi putut și portughezii să lanseze vreo licitație publică, să pună de-un concern internațional, și să aducă pe șinele lucioase și ondulate ale capitalei țării lor niște tramvaie nou-nouțe, viu colorate și colantate-n brandurile momentului, dar sunt prea legați de vechiturile lor galbene ca să facă asta. De fapt, nu (doar) atașamentul emoțional ține tramvaiele vintage pe străzile din centrul istoric al Lisabonei, ci faptul că doar ele pot urca și coborî pantele abrupte ale dealurilor cartierelor din sudul capitalei portugheze, urmărind traseul întortocheat printre clădirile medievale. Tramvaiele moderne nu sunt făcute să facă față curbelor de 90 de grade, urcușurilor și coborâșurilor pe dealurile orașului, așa cum tramvaiele din anii ‘30 încă reușesc.

Să parcurgi traseul scurt al tramvaiului 28 (cel dintre Graça și Estrela) e ca și cum ai fi într-un montagne russe mai molcom decât cele din parcurile de distracții dar mai trepidant decât oricare altul în care ai urcat vreodată. Poți porni la drum fie din Graça, după ce te-ai lăsat purtat pe străduțele înguste spre terasele ce-ți dau și bere bună (Sagres ori Super Bock) și șansa să vezi orașul în aproape toată-i splendoarea, fie din fața Bazilicii Estrela. Iar Bazilica Estrela reprezintă și ea o oprire de neratat în plimbarea ta prin cartierele din centrul istoric al Lisabonei.

Dacă ți-ai ales un hotel mai aproape de Estrela decât de Graça, poți lua tramvaiul 28 de la stația din fața bazilicii și să te lași clătinat până în Graça, de unde să cobori pe jos spre Alfama.

Balconul cu cea mai frumoasă priveliște – Miradouro das Portas de Sol

După ce vei coborî pe trotuare înguste de 30-40 de centimetri, pentru că întreaga stradă are doar câțiva metri lățime, vei ajunge la intersecția cu Rua do Salvador, unde vei începe să urci un alt deal, ghidat de linia ondulată a tramvaiului și de clădirile colorate din zare. Curbele de aproape 90 de grade vor face să ți se pară o nebunie că nu se petrec accidente când tramvaiele trec pe acolo în viteză. Înainte să apuci să obosești, atenția îți va fi furată de clăridile roșii de pe dreapta (muzee demne de vizitat), semn că ai ajuns la unul dintre cele mai frumoase locuri din Lisabona – Miradouro das Portas de Sol. Pregătește-ți camera foto și îndreaptă-te spre balconul ce-ți arată Alfama și fluviul Tajo.

Largo da Sé, fereastra spre anul 1150

După acest popas, poți să cobori pe străduțele înguste din Alfama pe scările de lângă balconul spre Tajo, ori să urmezi mai departe linia tramvaiului spre Catedrala din Lisabona, cea mai veche clădire din oraș, construită în 1150 de primul rege portughez, pe locul unei moschei, pentru primul episcop al orașului, cruciatul britanic Gilbert of Hastings. Exteriorul catedralei, cu frumoasa-i fereastră în formă de trandafir și cele două turnuri cu clopot, seamănă cu o fortăreață medievală, dar interiorul este dominat de stilurile romanic și gotic.

La pas la vale, pe trotuarele Lisabonei

Urmărind lina tramvaiului și mai jos, vei ajunge pe Rua da Conceição, unde poți să-ți satisfaci curiozitățile legate de sucuri exotice, pentru că multe dintre buticurile de pe stradă sunt deținute de indieni ce aduc ei-știu-de-unde licori dulci cu arome imposibil de găsit în România ca tamarin, lychee, ghimbir, ceai negru ori guarana. Deși sunt spectaculoare în felul lor, nu sucurile vor fi atracția principală aici, ci pavajul trotuarelor.

De pe scările Parlamentului Portughez

După alte câteva minute urmărind urcușurile și coborâșiurile liniei, vei ajunge în Praça Luís de Camões, loc de întâlnire pentru puștime, turiști ce simt nevoia să-și tragă sufletul după efortul cerut de străzile în pante abrupte, trubaduri stradali și vâzători ambulanți. Mai departe, vei ajunge în cele din urmă pe Calçada da Estrela, ce găzduiește de-a dreapta ei clădirea Parlamentului Portugalei, loc demn de un alt popas, fie numai și pentru priveliștea asupra Bairro Alto de pe scările sale.

Calçada da Estrela e și ea de luat la pas, mai ales că nu mai e mult de mers până Bazilica din fața căreia ne-am urcat prima data în tramvaiul 28.

Deși nu-s marcate pe nicio hartă, fațadele clădirilor din centrul istoric al Lisabonei, îmbrăcate în faianță cu modele inspirate de trecutul țării și întreprinderile locuitorilor săi, sunt și ele ingrediente importante ale rețetei farmecului capitalei portugheze. Și se lasă admirate și din tramvai, și la pas, și de pe terasele pitite pe străzile înguste din cartierele vechi. Ba chiar se lasă și luate acasă, învelite-n ziare de câte un vânzător de suveniruri ce te convinge că va exista un moment în viitor când îți vei dori să-ți scrii numele pe zidul casei tale, chiar dacă ea va fi în România, și nu în Peninsula Iberică.

După ce te plimbi cu tramvaiul 28, cel mai firesc lucru de făcut apoi, e să mergi să cauți păunii din Castelul Sao Jorge și, evident, să admiri Lisabona de la și mai mare înălțime.

 

Foto: Depositphotos

No Comments Found