Poate

Enter Title Here

Mă văd pe scaun, la birou, cu mâna dreaptă pe mouse, în lumina galbenă a unei lămpi, stând cu draperiile trase la mijloc de zi, cu ochii țintiți într-o căsuță în care scrie ”enter title here”. Sunt acolo și aici, sau poate doar aici. Poate acolo e altcineva. Mă simt ca un doctor care încearcă să-și țină în viață pacientul doar că nu știe care e diagnosticul. Și când nu știi ce trebuie să repari, riști să strici ceea ce funcționa, așa că rămâi blocat undeva între acțiune și inacțiune.

11:11 se transformă-n 12:12 în ceea ce pare să fi fost doar un minut. Pare că nu m-am mișcat deloc. Singurele două indicii că timpul a trecut într-adevăr sunt cifrele din colțul monitorului și mâna mea dreaptă, care s-a încălzit sub lumina becului cu halogen.

Pacientul pare că vrea să scrie despre Andrea Gibson, briciul lui Hanlon, Marley Dias, Onorata Rodiani, caligrafie și ceramică dar sfârșește de fiecare dată prin a scrie despre prăpăstii, traume și coșmaruri. Poate n-ar trebui să mai scrie nimic. Poate n-ar trebui să mai vorbească cu nimeni. Poate că n-ar trebui să se mai dea jos din pat. Poate că n-ar trebui să mai deschidă ochii dimineața.

Enter title here… Enter. Title. Here. Poate ar trebui să scrie chiar ”enter title here”, să păcălească sistemul. Poate așa pacientul ar putea fi salvat.

No Comments Found