Ofuri

Crize, crizișoare și crizuțe

pseudo-crize

Sunt foarte puține lucrurile de pe lume asta care nu se pot rezolva. La fel de puține lucruri de pe lumea asta sunt evenimente ce au nevoie de răspuns imediat, adevărate crize – un incendiu, un stop cardio-respirator. Atâta vreme cât nu lucrezi într-un spital, în Poliție, Armată și alte câteva locuri, lucrurile prin care treci tu nu sunt crize. N-a murit nimeni niciodată că un banner a fost gata cu 20 de minute întârziere, că s-a strecurat un typo într-o postare pe Facebook, că un email a intrat mai târziu decât trebuia în inbox-ul șefului. Da, lucrurile astea ar trebui evitate, dar nu sunt probleme adevărate.

Cel mai prost lucru pe care îl poți face când ai impresia că îți cade lumea în cap e să te agiți ca o găină decapitată. Dacă crezi că așa poți să rezolvi o problemă, încearcă să-ți legi șireturile în timp ce alergi. Al doilea cel mai prost lucru pe care îl poți face e să îi agiți și pe oamenii care ar putea rezolva problema. Oamenii crizați nu gândesc limpede, nu văd contextul, nu se uită la fapte, ei rămân blocați în ceea ce simt ei că e corect. Și când tu simți că ai dreptate, nu auzi pur și simplu când ți se explică de ce greșești.

Au trecut destul de mulți ani de când m-am agitat ca o găină decapitată din proprie inițiativă și nesilită de nimeni.  Îmi iau jobul mult mai în serios decât trebuie, țin să fac lucrurile ca la carte, dar nu dau niciodată zilele unor oameni peste cap pentru că mi se pare mie că e vreo nenorocire pe cale să se întâmple. În schimb, sunt foarte ușor de agitat. Dacă alergi ca o găină decapitată pe lângă mine și-mi mai și sari în brațe, mă crizez și eu. Iar mie chiar nu-mi place să devin așa, de asta nu lucrez cu oameni care trăiesc într-o continuă problemă de viața și de moarte.

Știu că mulți oameni sunt prinși în sisteme în care pseudo-crizele sunt la ordinea zilei. Când nu ai alte opțiuni, înveți să trăiești ca sub asediu. Nu e sănătos pentru nimeni dar e sigurul mod în care poți să-ți câștigi existența. Am un mare respect pentru oamenii care lucrează zi de zi printre găini decapitate, e ceva ce eu nu aș mai putea face și sunt norocoasă că trăiesc în afara unui astfel de sistem.

Dacă ai vrea să te vindeci de sindromul găinii decapitate, primul pas ar fi să te asiguri că ai informații corecte legate de criză, că ai căutat pe Google care ar putea fi problema, că ai computerul băgat în priză, că te-ai uitat în folder-ul de Spam. Al doilea pas ar fi să discuți cu oamenii care ar putea rezolva problema cu mult calm. O problemă formulată prost va fi rezolvată incorect.

***

Când ești la spital, la primiri urgențe, și îți vibrează telefonul și vezi că ai primit un email cu subiectul „Urgent, trimiteți-mi ACUM”, nu poți decât să zâmbești. Crizele de la birou se văd cu totul altfel dintr-un spital. Viața și moartea se întâmplă în afara inbox-ului.

2 Comments

  • Alexandra

    Lurking mode off: esti ok?

    • Tara Duveanu

      Sunt OK. Acum îmi dau seama că am încheiat cam overly dramatic. Întâmplarea cu spitalul era de anul trecut. 😛

Comments are closed.