Diverse

Adolescenţii, Wikipedia şi furtul propriei căciuli

Mereu mi s-a părut interesantă expresia „a-ţi fura singur căciula”. Mereu mi s-a părut un lucru specific tinereţii şi încercărilor de a scăpa de diferite îndatoriri.

Mă uitam astăzi pe TPU şi m-au surprins câteva lucruri la adolescenţii de astăzi. În primul rând ei nu consumă filme şi cântele specifice Crăciunului pentru că sunt la îndemână, pentru că le sunt oferite pe tavă de posturile TV şi de radio. Ei caută filmele cu Macaulay Culkin, ei cer lucrurile astea şi nu se mulţumesc cu primele răspunsuri, vor cât mai multe opţiuni.

Pe lângă nevoia de a le fi recomandate filme „de Crăciun” puştii mai au nevoie de versuri care să descrie ceea ce li se întâmplă ori de recomandări de filme ce au un subiect asemănător. O fetiţă spunea că are nevoie să-i scrie cineva nişte versuri pentru o piesă despre o fată ce ajunge să consume droguri & co. pentru că nu se înţelege cu părinţii ei. Un puşti spunea că vrea un film în care personajul principal (care trebuia să fie un băiat emo) este luat peste picior de toată lumea şi el suferă cumplit pentru că s-a îndrăgostit. Copiii au luat tot „storytelling-ul” din media şi l-au transformat într-un mod de a-şi intensifica propriile sentimente. Normal că plângi cu mai mult „spor” când te uiţi la un film în care personajului principal i se-ntâmplă ce ţi se întâmplă şi ţie. Acolo lucrurile se termină cu bine. Afli ce trebui să faci din ce-i spune tatăl puştiului în film, nu trebuie să te duci lângă al tău şi să-i spui că te doare.

Revenind la furatul căciulii… Puştii îşi publică temele pe site şi răsplătesc răspunsurile cu „fundiţe”. Nu doar că aleg să ceară răspunsuri gata mestecate unor alţi puşti, în loc să muncească şi să ajungă la concluzii şi rezultate singuri, dar ei nici nu mai folosesc Google pentru a ajunge mai aproape de răspunsuri. Wikipedia a fost înlocuită de TPU. Puştii nici nu mai trebuie să citească 2-3 paragrafe până să ajungă la răspunsuri, doar postează o întrebare şi aşteaptă răspunsul.

De ce mă râcâie pe creier lucrul ăsta? Pentru că în 10 ani o să ajung să lucrez cu puştii ăştia (acum nu mai cresc, acum îmbătrânesc) şi o să mă trezesc că nu sunt în stare să rezolve probleme. Pentru că în 20 de ani o să-mi duc copiii la medic, la şcoală etc. şi printre oamenii ce-ar trebui să aibă grijă de odraslele mele vor fi şi unii dintre puştii de mai sus. Nu sunt sigură că vor putea recupera abilitatea de a identifica şi rezolva probleme după ce în toată copilăria lor au oferit „fundiţe” pentru userii ce le rezolvau problemele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *