Rants

A bad day

Alarma a pornit ca în fiecare dimineaţă la 6:45. M-am ridicat cu greu din pat. Aveam genunchii ca nişte jeleuri, creierul ca într-o maşină de spalat şi parcă aş fi înghiţit o cutie cu bolduri. Am văzut că ninge dar cum n-am deschis vreun geam, nu mi-am dat seama în ce fel bate şi vântul. În jumătate de oră petrecută blocată în trafic am invocat toate spiritele ce se ocupă de gonitul stărilor atât de proaste că ai impresia că o să te prăbuşeşti din clipă în clipă. M-am gândit că ar fi trebui să sun şi să spun că nu sunt în stare să ajung la birou dar pentru că apăruse zăpada nu puteam să mai fac asta… Am preferat să înot prin zăpadă, să mă enervez, să culeg fulgi între pleoape în timp ce mă simţeam rău pentru că n-am vrut să sun şi să spun că mi-e rău într-o zi în care a nins.

Poate pentru restul oamenilor zilele ca cea de astăzi nu-s neapărat rele. Pentru mine sunt îngrozitoare – eu atrag ploaia şi zăpada de parcă m-aş rostogoli într-o baltă de lipici pentru molecule de apă înainte să ies din casă. Şi mai am şi complexul freelancerului fericit. După ce lucrezi de acasă o bună perioadă, pur şi simplu nu mai înţelegi de ce trebuie să ieşi din casă pentru a lucra, mai ales într-o zi ca asta şi când nu ai maşină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *