The most beautiful people we have known are those who have known defeat, known suffering, known struggle, known loss, and have found their way out of the depths. These persons have an appreciation, a sensitivity, and an understanding of life that fills them with a compassion, gentleness, and a deep loving concern. Beautiful people do not just happen.
CDEFGABC from Lernert & Sander on Vimeo.
Sunt doi olandezi ce fac lucruri interesante.…
Scria într-un articol că pentru mai mulţi membri ai familiei sale depresia este o cunoştinţă veche şi că a ales să se exprime prin culori pentru că aşa poate lupta împotriva tristeţii. Îmi plac foarte mult blogul ei şi proiectele în care se implică alături de cei de la Improv Everywhere. Datorită blogului ei mi-am cumpărat un palton albastru şi tot felul de nimicuri colorate. Datorită ei plănuiesc să-mi transform casa într-un loc de joacă.…
“Facebook este locul în care inamicii unor oameni le vizitează profilul mai des decât o fac pritenii acestora.” Nu există vreun studiu care să confirme acest lucru dar gândindu-mă la câteva întâmplări, mi se pare că descrie un comportament real al utilizatorilor Facebook. Eu cred că e mai sănătos să scoţi pe cineva din lista ta de prieteni decât să aştepţi să i se întâmple lucruri rele.
Joi seară am intrat de mai multe ori pe profilul unui prieten pentru că un anumit mesaj publicat de el m-a scos din minţi. Am revenit pe profil aşteptând “erata” şi-am aşteptat degeaba. Ce rost are să fiu prietenă chiar şi pe Facebook cu un om pentru care mi-am pierdut orice urmă de respect? Ce rost are să am printre prieteni oameni despre care nu vreau să mai aflu absolut nimic? Nu sunt genul de om care să uite cuvinte urâte ori lipsa de respect.
De ceva vreme am început să dărâm acele poduri spre oameni ce spun sau fac lucruri ce mă deranjează. Nu e uşor să distrugi puntea asta de comunicare online când în trecut au existat interacţiuni plăcute, dar nu poţi să aplici reguli diferite. Dacă o anumită afirmaţie te …
Pe Tony Benn l-am văzut prima dată în “Sicko“. I-am ţinut minte numele şi din când în când l-am căutat pe YouTube. Are 86 de ani şi m-a cucerit prin luciditate, modestie, optimism. Spune în nenumărate rânduri că a fost angajatul tuturor cetăţenilor Marii Britanii şi spre deosebire de orice alt politician din lume, el chiar crede lucrul ăsta – că avea o datorie de îndeplinit faţă de şoferul autobuzului în care se afla, faţă de femeia ce tocmai i-a vândut tutunul pentru pipă, faţă de adolescenţii ce au trecut pe lângă el pe stradă ţinandu-se de mână.
Într-unul dintre discursurile sale spune că două lucruri pot schimba lumea: furia împotriva nedreptăţii şi speranţa că se poate construi o lume mai bună. Mă întreb dacă lucrurile astea există în România ori dacă suntem atât de demoralizaţi şi de speriaţi că nu vom putea ieşi niciodată din rahatul ăsta.…
