Tara Duveanu

M-am tot gândit care ar trebui să fie descrierea blogului şi n-am ajuns la nicio concluzie. Nu vreau să scriu despre ce fac la job pentru că prea multă lume îşi dă cu părerea despre comunicare, campanii de succes şi alte lucruri, pentru că ar fi prea multe subiecte pe care ar trebui să le evit pentru păstrarea bunelor relaţii cu diferite tipuri de oameni, pentru că nu am timp să scriu articolele aşa cum ar trebui (abia am timp de 2-3 tweet-uri pe săptămână). Nu vreau să scriu nici despre ecologie pentru că deşi e un subiect interesant pentru mine în continuare, nu am timp să mă implic în proiecte ori să alerg după subiecte iar preluările din presa de specialitate nu-şi au rostul pe un blog. Nu pot să scriu nici despre shopping pentru că sportul ăsta e nou pentru mine şi majoritatea articolelor mele ar fi despre cât de mult iubesc Tara Fashion (Funny, right?). Nu mai pot să scriu nici despre cum să te bucuri de o depresie pentru că am scăpat de ea, de aici apărând şi problema iniţială – despre ce naiba e blogul ăsta?

Adevărul e că eu scriu ca să scap …

Diana Krall. Jane Monheit. Renee Olstead. Melody Gardot. Karrin Allyson.

…

La un moment dat te dai bătut. Nu mai vrei să mai schimbi lumea, îţi mai doreşti doar să înfrumuseţezi vieţile oamenilor la care ţii. Atunci fluturi steagul alb şi începi să te pui pe tine şi pe oamenii din jurul tău pe primul loc iar întâmplările nefericite din apropierea ta, deşi îţi răpesc lacrimi şi îţi fac pumnul să se stângă, nu te mai fac să înfrunţi pericole închipuite ori reale de dragul dreptăţii. Înţelegi că nu poţi ajuta pe toată lumea, că nu există vreun Nurofen magic pentru orice durere, că rănile nu se mai vindecă dacă te laşi lovit neîncetat. Te transformi într-un adult preocupat de propria viaţă şi nu e nimic ruşinos în asta.

De astăzi o să încerc să fiu şi eu un astfel de adult. O să citesc mai mult, o să scriu mai bine, o să colecţionez fotografii pline de culoare, o să economisesc, o să beau ceai verde, o să gătesc, o să mă joc mai des cu pisica, o să refuz să citesc articole ce mă fac să mă enervez, o să învăţ să ignor, o să fac compromisuri şi o să învăţ să-mi spăl sufletul de regrete. Nu o să …

Scria într-un articol că pentru mai mulţi membri ai familiei sale depresia este o cunoştinţă veche şi că a ales să se exprime prin culori pentru că aşa poate lupta împotriva tristeţii. Îmi plac foarte mult blogul ei şi proiectele în care se implică alături de cei de la Improv Everywhere. Datorită blogului ei mi-am cumpărat un palton albastru şi tot felul de nimicuri colorate. Datorită ei plănuiesc să-mi transform casa într-un loc de joacă.…

Când ai oameni dragi în jur, chiar dacă nu-ţi plac prea mult sărbătorile de iarnă, începi să te gândeşti la ce ai putea să le faci cadou. Aseară am hotărât ce cadou îi cumpăr unui prieten designer – asta, iar în seara asta am ajuns din întâmplare într-un magazin cu jucării de lemn şi am descoperit o mulţime de alte cadouri frumoase.

Locul descoperit în seara asta pe strada Viitorului se numeşte Boribon şi aici găseşti marionete, jocuri de societate, cutii de toate felurile, creioane curcubeu, cuburi Rubik din lemn, decoraţiuni de Crăciun şi sute de alte lucruri atât de colorate că înţelegi cu adevărat ce-i aia cuteness overload. Nu seamănă cu tarabele de la Romană pline de portofele şi brelocuri. După ce păşeşti înăuntru ai iar 5 ani şi e tare bine.…