Tara Duveanu

Mi-au plăcut tare mult cele 4 minute ale filmului de aici - Kurt Vonnegut despre formele poveştilor şi cum ar arăta povestea Cenuşăresei într-un grafic simplu.

De ţinut minte sunt cele 8 reguli ale sale pentru scrierea unei povestiri:

1. Foloseşte timpul unui necunoscut într-un fel în care acesta să nu considere că timpul său a fost irosit.

2. Oferă-i cititorului cel puţin un personaj pe care să vrea să-l vadă reuşind.

3. Fiecare personaj ar trebui să vrea ceva, chiar şi un pahar cu apă.

4. Fiecare frază trebuie să facă unul dintre aceste două lucruri – să dezvăluie trăsături de caracter ori să ducă acţiunea mai departe.

5. Începe cât mai aproape de final.

6. Fii sadic! Indiferent de cât de inocente şi sensibile sunt personajele tale principale, trece-le prin întâmplări îngrozitoare – doar aşa cititorul poate vedea din ce sunt făcute.

7. Scrie ca să faci pe plac unei singure persoane. Dacă deschizi o fereastră şi te apropii de toată lumea, ca să spun aşa, povestea ta va face pneumonie.

8. Dă-le cititorilor tăi cât mai multe informaţii cât mai curând posibil. Dă-l naibii de suspans! Cititorii tăi ar trebui să aibă o înţelegere completă a ce …

Am şterpelit imaginea de la Nebuloasa. Când am văzut-o ieri mi-am amintit de toate clipele frumoase din săptămâna în care am dat drumurile cu taxiul pe cele cu Duster-ul, în care am schimbat fuga de la birou pentru masa de prânz pe opriri vesele la benzinărie, în care am dat PPT-urile pe articole pe blog în care să povestesc despre cum se simte România.

Prima mea săptămână departe de casă, petrecută în compania unor oameni despre care nu ştiam mare lucru s-a întâmplat prin 2007. Atunci mergeam în Deltă cu voluntarii Salvaţi Dunărea şi Delta. Nici atunci n-a fost vorba de vreo vacanţă ci de o săptămână obositoare dar foarte frumoasă. Cred că oamenii se apropie atât de mult în astfel de condiţii pentru că preiau involuntar trăsăturile celor ce îi înconjoară. Îmi amintesc că din Deltă nu m-am întors doar bronzată şi plină de zgîrieturi şi vânătai ci şi un accent à la Cluj. În Redescoperă nu m-am îndrăgostit doar de Alba Iulia şi de Porolissum ci şi de mulţi oameni pe care îi preţuiesc şi acum.

 Petrom, BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela45 şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român au reuşit un lucru …

“Facebook este locul în care inamicii unor oameni le vizitează profilul mai des decât o fac pritenii acestora.” Nu există vreun studiu care să confirme acest lucru dar gândindu-mă la câteva întâmplări, mi se pare că descrie un comportament real al utilizatorilor Facebook. Eu cred că e mai sănătos să scoţi pe cineva din lista ta de prieteni decât să aştepţi să i se întâmple lucruri rele.

Joi seară am intrat de mai multe ori pe profilul unui prieten pentru că un anumit mesaj publicat de el m-a scos din minţi. Am revenit pe profil aşteptând “erata” şi-am aşteptat degeaba. Ce rost are să fiu prietenă chiar şi pe Facebook cu un om pentru care mi-am pierdut orice urmă de respect? Ce rost are să am printre prieteni oameni despre care nu vreau să mai aflu absolut nimic? Nu sunt genul de om care să uite cuvinte urâte ori lipsa de respect.

De ceva vreme am început să dărâm acele poduri spre oameni ce spun sau fac lucruri ce mă deranjează. Nu e uşor să distrugi puntea asta de comunicare online când în trecut au existat interacţiuni plăcute, dar nu poţi să aplici reguli diferite. Dacă o anumită afirmaţie te …

via Lana Del Rey si nu Assassin’s Creed…

Mereu m-am gândit la picăturile de apă ca la nişte grupuri de oameni. Dacă transformi oamenii în molecule de apă o să obţii o aşezare ca cea de pe o frunză udată de ploaie. Oamenii se strâng în jurul unei idei, a unei cauze ori în jurul unor simboluri… dar cel mai des se strâng în jurul altor oameni ca ei. Ăsta e motivul pentru care te vezi în continuare în fiecare zi cu unii dintre colegii din liceu ori pentru care n-ai mai vorbit cu vreunul dintre ei de ani buni. Ăsta e motivul pentru care unii oameni lucrează zeci de ani într-o companie iar alţii pleacă foarte repede. Ăsta e motivul pentru care ţi-e jenă să şi repiri într-un grup iar în altul îi faci pe toţi să râdă cu gura până la urechi.

Nu despre frunze şi picături de apă aş fi vrut să scriu acum dar fix în momentul ăsta mi-am dat seama că oamenii de o anumită factură nu sunt niciodată singuri iar oamenii din jurul lor nu sunt acolo împotriva voinţei lor; chiar au multe trăsături comune. Într-un grup în care există 3 oameni faini, şi restul oamenilor sunt faini iar lucrul ăsta e …