Tara Duveanu

După ce îţi tot iei şuturi în fund de la viaţă, speri ca la un moment dat să se plictisească de partea ta dorsală şi să plece în căutarea alteia. La început, când muşchii îţi sunt capabili să tragă de greutăţi, te iei la trântă cu mai toţi monstruleţii aducători de belele dar după o vreme ajungi să oboseşti după prima îmbrânceală. Ajungi să-ţi dai seama că ceva nu este în ordine şi deja vezi cum zidurile din jurul tău încep să se prăbuşească deşi poate că e doar o neînţelegere şi poate că lucrurile se vor rezolva în dimineaţa următoare. Deşi ar trebui să mai treacă ore bune până să ştii cu siguranţă dacă situaţia are o culoare asemănătoare ciocolatei, tu deja te-ai pus în fund în mijlocul străzii şi parcă ţi-ar scăpa şi-un “să-mi bag p***!” printre dinţi. Părţile bune dispar, totul se transformă într-un coşmar fără sfârşit.

Muzica nu e destul de tare cât să acopere vocea din mintea ta ce redă ca o placă stricată toate cuvintele dure ce ţi-au fost adresate în ultima vreme. Tastele îţi gâdilă atât de bine degetele că parcă îţi vine să-ţi verşi sacul de nemulţumiri şi reproşuri într-un articol pe …

O săptămână prin România îţi schimbă percepţia asupra multor lucruri. În cazul meu a început cu unghiul din care priveam spre lucruri frumoase. La unele mă uitam de jos în sus, la altele de sus în jos. Ca să mă uit de aproape la flori mă aşezam în genunchi ori mă suiam pe câte o piatră de pe marginea unui drum neasfaltat prin pădure. La cer mă uitam stând întinsă pe spate pe o pătură de trifoi de-un verde proaspăt, un verde cum nu mai văzusem de ceva vreme.

Sunt genul de om care îşi cumpără orice online. Pentru mine e de neconceput să merg într-un magazin. Sunt în stare să aştept ca Administraţia Fiscală să-şi pună la punct sistemul de plăţi online chiar şi un an pentru că nu vreau nici în ruptul capului să merg la un ghişeu cu portofelul plin. De foarte multe ori drumul până într-un loc mi se pare o pierdere de vreme. În Redescoperă România am început să cred că drumul până într-un punct e la fel de important ca acea destinaţie. Nu mi-am putut dezlipi ochii de norii văzuţi în prima zi pe drumul până la Cluj. Mi-aş fi dorit ca acea porţiune …

Pe Rico şi pe Speedy i-am primit de la ABogdan acum un an. Sunt două hamsteriţe cuminţi dar de care mie îmi este puţin frică. De 6 luni n-am mai pus mâna pe ele pentru că n-am reuşit să le mai prind dar şi pentru că sunt sigură că într-o noapte au visat că vreau să le folosesc blana să-mi fac o căciulă şi de atunci chiţăie de parcă le-aş fi prins mustăţile în uşă de fiecare dată când mă văd lângă micuţa lor cuşcă.

În legătură cu data căderii şobolanul negru de pe tavanul din camera în care lucrez s-au făcut multe pariuri. N-am aflat încă în ce împrejurări a ajuns acolo şi nici din ce este făcut, dar vineri Gabi a încercat să-l dea jos iar eu am avut un nou motiv să râd. Îţi mulţumesc, şobolanule!

Nu pot să uit nici de şoricelul din plastic cumpărat de la o tarabă plină de kitch-uri din Praid. Când am ajuns înapoi acasă după săptămâna petrecută în podişul Transilvaniei în Redescoperă România, sor-mea s-a gândit să caute în rucsacul meu, să vadă ce i-am adus. A deschis un buzunar şi a început să ţipe. Şoricelul de plastic se holba …

În prima zi în Redescoperă România, ne-am oprit într-un loc despre care auzisem câteva lucruri. În ultimul an, când mă uitam peste proiectele înscrise în Ţara lui Andrei, Prejmer apărea foarte des printre numele localităţilor de unde profesorii aşteptau veşti bune. În mai toate proiectele înscrise de şcolile din zonă figurau printre obiective şi promovarea monumentelor istorice. Eu, în ignoranţa mea, n-am stat să caut la ce anume se refereau exact. Am presupus că e vorba de câte o biserică cu picturi şterse de vreme.

Fundaţia Saşilor Transilvăneni din Munchen face eforturi să salveze patrimoniul săsesc. Cetatea Prejmer este unul dintre locurile în a căror conservare se implică. Cetatea cu ziduri înalte de 12 metri a beneficiat de proverbiala grijă pentru detalii a îngrijitorilor săi nemţi, astfel că arată bine în prezent deşi în trecut a avut de îndurat invazii otomane iar în ultimii 20 de ani a trebuit să ţină piept şi nepăsării autorităţilor. Mi-a plăcut ce spunea cineva despre Prejmer şi implicarea Fundaţiei Saşilor Transilvăneni, că datorită lor putem vedea şi putem atinge o parte din istoria Ţării Bârsei.

Îmi pare rău că nu am găsit pe net informaţii despre cetate scrise chiar de oamenii …

Anumite intalniri se transforma in ziduri ce blocheaza traseul tau prin viata, ala stabilit de creaturile din nori ori de vointa ta. Te obliga sa alegi o alta cale si nu-ti dau niciun indiciu legat de valabilitatea acesteia. Unii oameni se intristeaza ca n-a fost mai mult, altii se supara ca s-a intamplat. Inca nu-mi dau seama din care categorie de oameni fac parte. Stiu doar ca m-am trezit luni dimineata intr-o viata ce nu mai pare a fi a mea dupa o astfel de intalnire. Locul meu pare a fi in alta parte, sub alta forma, langa altcineva. Si ma uimeste postura-mi de trestie in bataia vantului. Cum se poate ca o simpla intalnire sa dea totul peste cap? Cum se poate sa gasesc raspunsuri in cuvinte fara sens, cum se poate sa ma fi indragostit de cutele fine de pe un chip ce apar de fiecare data cand zambeste? Sunt mai speriata decat as fi in fata unei prapastii. Genunchii imi tremura mai rau decat in fata unui uragan ce m-ar surprinde pe plaja. Pentru prima data dupa foarte mult timp am ajuns iar intr-o groapa din care nu pot sa mai ies fara sa ma lovesc cu …